Cei mai mulți dintre noi sunt obișnuiți să mănânce înghețată direct din cutie – uneori s-ar putea să o scoți într-un castron, dar rar! Dacă vrei sa te consideri un cunoscator extravagant al inghetatei, poți încerca următoarea degustare.

​

​

În primul rând și cel mai important este ca înghețata pentru degustare să fie depozitată în mod corespunzător – la cel mult –18°С în orice moment de la producere până la consum. Daca vezi cristale, dupa deschiderea capacului, inghetata este absolut demna de consumat, dar nu este pentru o degustare fina.

​

 

Scoateți separat câte o cupă din fiecare sortiment și lăsați-o câteva minute la temperatura camerei. Pentru a aprecia pe deplin calitatea și aroma înghețatei nu adăugați ingrediente suplimentare precum fructe, bucați de ciocolată, siropuri etc.

​

​

Degustarea înghețatei, asemeni cu cea a vinului fin sau a mâncărurilor fine, începe cu privirea. Priviți cu atenție suprafața fiecărei porții de înghețată – consistența ideală ar trebui să fie netedă, cremoasă. Suprafața neomogenă, apoasă sau o suprafață fin mată este un semn de calitate scăzută sau deteriorată. În câteva minute, ușoara rugozitate va începe să se înmoaie apetisant, în timp ce cupa de înghețată își va păstra forma. Chiar și atunci când este complet topită, înghețata naturală se transformă într-o cremă delicioasă, densă și bogată și niciodată într-un lichid apos.

​

Ca și în cazul vinului, degustarea se face luând o cantitate mica – nu mai mult de o lingurită de înghețată pentru a simți cât mai bine aroma. În timp ce se topește ușor în gură pentru câteva secunde, încercați să evaluați două caracteristici – temperatura și structura. Temperatura trebuie să fie plăcut răcoroasă, nu prea rece. Înghețata trebuie să se topească încet intr-o consistență cremoasă, pe care o puteți testa prin presarea ușoara cu limba pe vălul palatin. Dacă înghețata este excesiv de rece și se topește prea repede, acest lucru se datorează probabil conținutului ridicat de apă. Dacă, pe de altă parte, nu este suficient de rece și îți amintește de o cremă sau mousse, atunci acesta este un semn de exces de aer (aportul de aer face înghețata mai moale și mai plăcută, dar dacă este prea mult, o privează de densitate).

​

​

Atingeți vălul palatin cu limba, așa cum ați lovi o suprafață sau un material și încercați să evaluați textura. Cum este consistența? Cremoasă și netedă sau granulată și nisipoasă? Gustul nisipos, numit și „făinos”, este un semn al conținutului ridicat de lapte praf sau de substanță uscată dezechilibrată (de exemplu, proteine ​​din lapte). Același lucru s-ar putea întâmpla dacă înghețata a fost dezghețată și recongelată. Dar pe langă faptul ca modifică structura, nu face ca inghețata să fie nepotrivită pentru consum.

 

După gustare – înghițiți înghețata și înainte de următoarea gură încercați să evaluați echilibrul de dulceață – este suficient sau este prea mult? Daca continutul de zahăr sau indulcitor este prea mare, după inghițire veți avea o senzație puternică de dulceață. Acesta „acoperă” nuanțele și aromele mai fine și atenuează receptorii gustativi din partea din față a limbii.

​

​

Pentru a vă asigura că nicio aromă nu este mai puternica decat cealaltă, efectuați degustarea în următoarea ordine: 1. Vanilie, smântână, iaurt; 2. Fructe fragede precum căpșunile; 3. Nucifere – fistic, nuci, alune; 4. Fructe acrișoare ca cireșe, grepfrut; 5. Caramel; 6. Ciocolata (întotdeauna ultima)!

Între fiecare degustare, „curăță” vălul palatin cu o înghițitură mică de cafea, apă sau o măslină.